Dr Sofia Ionescu (Ogrăzeanu) a fost recunoscută ca fiind prima femeie neurochirurg din lume. S-a născut în localitatea Fălticeni, pe 25 aprilie 1920. A fost botezată cu numele de Sofia (înțelepciune) și Gherghina (floare), două trăsături care au caracterizat-o întreaga viață.
În anul 1944 își începea cariera de neurochirurg prima femeie și tot atunci se deschideau porțile pentru celelalte femei neurochirurg, deoarece neurochirurgia fiind considerată
„regina artelor chirurgicale” era o meserie eminamente masculină în acea perioadă. Până în 1989 au fost în România doar 8 femei neurochirurg.
A urmat în orașul natal şcoala primară şi a făcut primele şase clase la Liceul de Fete Fălticeni (1931-1937). Ultimele două clase le-a urmat la Şcoala Centrală de Fete „Marica Brâncoveanu” din Bucureşti (1937-1939). După absolvire, Sofia Ionescu s-a decis să se înscrie la Facultatea de Medicină Umană (1939-1945).
Era foarte interesată de suferința oamenilor necăjiți, pe care dorea foarte mult să îi ajute.
Apoi, a absolvit Facultatea de Medicină din Bucureşti în anul 1945.
În februarie 1943 susține concursul de externat cu un prim stagiu la serviciul de oftalmologie de la Spitalul „Prof. Dr. Cantacuzino” pe care îl începe la 1 mai 1943. În perioada iunie – octombrie 1943 lucrează ca medic de circă rurală. Fiind studentă în anul V este trimisă de Ministerul Muncii, Sănătăţii şi Ocrotirilor Sociale în comuna Baia, jud. Suceava.
Din 15 octombrie 1943 efectuează un stagiu de internat în serviciul de neurochirurgie de la Spitalul nr. 9 din Bucureşti, intrând în prima echipǎ neurochirurgicalǎ, alături de prof.
dr. Dimitrie Bagdasar, întemeietorul neurochirurgiei româneşti şi doctorii Constantin Arseni şi Ionel Ionescu, viitorul ei soţ.
În noiembrie 1943 intră în stagiul de neurochirurgie pe post de intern. Anul 1944 este începutul de drum în neurochirurgie. Este pusă în situația de a face singură prima intervenție neurochirurgicală, fiind studentă în anul V. După această întâmplare prof. dr. D. Bagdasar o sfătuiește să rămână în specialitate. Susține examenul de doctorat pe 12 ianuarie 1945 și în același an se căsătorește cu dr. Ionel Ionescu, medic specialist neurochirurg.
Munca neobosită
Anii care urmează sunt plini de griji, dar și de bucurii pentru că încununarea muncii neobosite îi permite să devină medic primar (1954) apoi în 1958 susține examenul de atestare ca medic primar. În anul 1976 susține examenul și obține titlul de medic primar gradul II. Marea aventură neurochirurgicală a dr. Sofia Ionescu, care a durat 47 de ani, începea la ora 5 dimineața când se făcea vizita bolnavilor la pavilionul de răniți, apoi se intra în programul operator care se termina după-amiază.
Tehnici chirurgicale dezvoltate și consacrate ulterior, aplicate în mod original de către Sofia Ionescu au fost: evacuarea hematoamelor intracerebrale cu ajutorul unui trocar (1968), operație premergătoare intervențiilor endoscopice, precum și o tehnică originală de ventriculocisternostomie.
Recunoașterea
A făcut prima sa operaţie pe creier unui copil care fusese victima unui bombardament, intervenţia sa fiind recunoscută ca premieră mondială la Congresul Mondial al Femeilor Neurochirurg din 2005. Principalele sale articole științifice, peste 120, au apărut în Acta chirurgica Belgica, Journal de chirurgie, Neurologia, Psihiatria, Neurochirurgia sau Revue Roumaine d’Endocrinologie.
Pentru valoroasa contribuţie clinică şi ştiinţifică la dezvoltarea neurochirurgiei în România, precum şi pentru susţinerea cu înalt profesionalism a formării în această specialitate a tinerilor absolvenţi, dr. Sofia Ionescu a fost numită membru emerit al Academiei de Ştiinţe Medicale din România (1997), obţinând şi titlul de cercetător ştiinţific principal (2003).
Sursa – www.revistagalenus.ro